AMPRENTE ALE INTELIGENŢEI CREATOARE
Dovezi ale proiectării inteligente şi ale frumuseţii intenţionate în creaţie
de Stuart Burgess, Oradea: Făclia, 2006
Traducător Dorin Pantea
Despre autor
Stuart Burgess, BSc (Eng) PhD CEng FIMechE FRAeS, este Profesor de Design şi Natură la Universitatea din Bristol, Marea Britanie, fiind Şeful Departamentului de Inginerie Mecanică. Domeniile lui de interes includ modelarea eficientă a structurilor şi mecanismelor, design şi natură, eficienţa structurală a arborilor, mecanismul zborului la insecte şi altele.
Cartea
Redactarea capitolelor este unitară pe tot parcursul cărţii, fiecare dintre acestea începând cu un verset biblic, semnificativ pentru conţinutul respectivului capitol, şi încheindu-se cu consideraţii asupra atributelor lui Dumnezeu aşa cum au putut fi acestea identificate prin prisma informaţiilor conţinute. Acestă modalitate de lucru arată recunoaşterea autorităţii Scripturii în elaborarea prezentei lucrări. Cartea este scrisă de pe poziţia omului de ştiinţă dar este evident pe tot parcursul cărţii că autorul este şi un bun pedagog întrucât abordează problematicile într-un limbaj accesibil publicului larg, fără însă a renunţa la rigurozitatea limbajului ştiinţific sau a-l trivializa. Teza designului inteligent este de fapt o formă actuală şi actualizată a argumentului teleologic (sau a argumentului planului divin) al cărui renumit proponent a fost William Paley. Continue reading ‘Recenzie carte: Amprente ale inteligenţei creatoare’
Seviciul de ştiri zilnice al National Geographic anunţa în data de 27 octombrie 2008 descoperirea unei populaţii de molii-vampir. În opinia editorului nu este altceva decât un alt exemplu de evoluţie în acţiune.
O echipă de cercetători a descoperit în Siberia o populaţie de molii cu o adaptare mai puţin obişnuită: insectele se hrăneau cu sânge de mamifere, iar atunci când cercetătorii le-au oferit propriile degete, micile vietăţi nu au ezitat să le străpungă pielea şi să începă să le consume sângele. Populaţia de molii aparţine, la o primă privire cel puţin, speciei Calyptra thalictri, o specie comună larg răspândită în centrul şi sudul Europei. Specia foloseşte fructe pentru a se hrăni, extrăgând sucul cu ajutorul proboscisului, o structură a aparatului bucal care prezintă elemente în cârlig de peşte, folosit pentru a străpunge pielea fructelor şi, mai nou, a animalelor. Continue reading ‘Moliile-vampir’
Acest articol este o sumarizare a documentarului Planeta Privilegiată (în engleză: The Privileged Planet) produs de Illustra Media, documentar care este bazat pe cartea cu acelaşi nume scrisă de astronomul Guillarmo Gonzalez împreună cu filosoful Jay Richards. În România documentarul este tradus şi distribuit de Alfa Omega TV Timişoara.
Este planeta noastră doar un fir de praf pierdut fără semnificaţie prin Univers? Sau, este Pământul creaţia unui Proiectant inteligent? Cele mai recente descoperiri ştiinţifice indică faptul că mulţi factori care fac posibilă existenţa vieţii complexe pe Terra furnizează de asemenea cele mai bune condiţii pentru cercetare ştiinţifică. Planeta privilegiată exploreză această corelaţie surprinzătoare şi implicaţiile care afectează înţelegerea originii şi scopului Cosmosului.
În 1543 Astronomul polonez Nicolaus Copernicus a argumentat în lucrarea Despre mişcările de revoluţie ale corpurilor cereşti că Pământul nu se află în centrul Universului cum se credea de optsprezece secole, de la Aristotel şi Ptolemeu, ci se roteşte în jurul Soarelui. Această descoperire a condus la formularea unui principiu mai larg, numit Principiul Copernican: Pământul nu ocupă un loc preferenţial, special în Univers. Locaţia cosmică a Pământului este mediocră, neexceptională, neprivilegiată. Continue reading ‘Planeta Privilegiată. Căutarea unui scop în Univers’
Introducere
Biblia este pentru creştini cea mai importantă scriere, Cartea prin care Dumnezeu s-a revelat pe Sine Însuşi oamenilor şi prin care Şi-a arătat voia Sa cu privire la oameni. Biblia este pentru miliarde de oameni “ghidul” în domeniul vieţii religioase şi cea mai valoroasă capodoperă a literaturii internaţionale.
Biblia creştină (cea protestantă) include 66 de cărţi, 39 incluse în categoria Vechiului Testament şi 27 în Noul Testament. Biblia utilizată de bisericile ortodoxă şi catolică cuprinde în Vechiul Testament, pe lângă cele 39 de cărţi acceptate şi de protestanţi, şi o serie de cărţi considerate necanonice de către protestanţi, precum: 1, 2, 3 Macabei, Eclesiasticul (a nu se confunda cu Eclesiastul), Tobith şi o serie de alte carti religioase evreieşti, dar pe care evrei nu le-au considerat ca fiind sfinte ci doar simple tratate “teologice” sau cărţi istorice. Aceste cărţi au un statut special în V.T. ortodox şi catolic în sensul că nu sunt la fel de autoritare ca şi celelate 39 de carţi, ele fiind cunoscute şi sub denumirea de deuterocanonice. În cazul Noului Testament toate confesiunile creştine acceptă azi ca fiind canonice cele 27 de cărţi care le avem astăzi în Biblie.
Întrebarile care se pun sunt cum anume au fost alese aceste cărţi pentru a fi incluse în Biblie, de ce acestea şi nu altele, care este diferenţa dintre cărţile canonice şi cele necanonice. Şi ce este canonul, la urma urmei?
La toate aceste întrebări şi la altele vom incerca să răspundem în acest articol. Continue reading ‘Contextul formării canonului scripturilor Noului Testament’
Rafael, Sf. Pavel predicând în Atena (1515)
“În timp ce Pavel îi aştepta în Atena, i s-a întărâtat duhul în el când a văzut că cetatea era plină de idoli. Prin urmare, a început să poarte discuţii în sinagogă cu iudeii şi cu cei temători de Dumnezeu, iar în piaţă, în fiecare zi, cu cei ce se aflau pe acolo. [...] Pavel a stat în mijlocul Areopagului şi a zis: “Bărbaţi atenieni, în toate privinţele văd că sunteţi foarte religioşi. Căci, în timp ce treceam prin cetate şi mă uitam la locurile voastre de închinare, am găsit şi un altar pe care era scris: «Unui Dumnezeu Necunoscut». Ei bine, ceea ce voi respectaţi fără să cunoaşteţi, aceea vă vestesc eu! [...] Unii dintre ei însă i s-au alăturat şi au crezut. Între ei era şi Dionisie areopagitul, o femeie pe nume Damaris şi încă alţii împreună cu ei.” (Faptele Apostolilor 17: 16-17, 22-23, 34; Noua Traducere Românească)
Asemenea creştinilor primului secol în vremea lor, evanghelicii trăiesc astăzi ca şi minoritate în România. Biserica Creştină se găseşte în situaţia ca Vestea Bună a împăcării dintre Dumnezeu şi om să fie percepută ca una dintre multele oferte de pe piaţa bogată a religiei (sau a spiritualităţii), din care fiecare îşi alege acele elemente care i se potrivesc sau care îi sunt oportune. Diferitele modele de evanghelizare în masă folosite cu succes în secolul XX devin din ce în ce mai ineficiente iar reflexele care ne-au ajutat să rezistăm comunismului nu mai sunt de mare ajutor la douăzeci de ani după ce acest sistem s-a prăbuşit. Această situaţie îi invită pe toţi cei preocupaţi de viitorul credinţei creştine la recitirea în cheie modernă a diferitelor relatări ale eforturilor misionare din Faptele Apostolilor şi din restul istoriei Bisericii, în încercarea de a găsi “o articulare proaspătă şi potrivită a Veştii Bune”. Dintre diferitele prezentări ale evangheliei în Noul Testament, consider că un model foarte potrivit care ar putea inspira începuturile oricărui demers evanghelistic, apologetic şi transcultural urban este discursul ţinut de Apostolul Pavel la Areopag, în frumosul şi vestitul oraş Atena. Continue reading ‘Din Atena în oraşul meu’
Panteismul este o concepţie despre lume şi viaţă specifică filosofiei orientale (asiatice) care are un set de presupoziţii total diferit faţă de concepţiile occidentale. La baza panteismului se află presupoziţia conform căreia totul este dumnezeu şi dumnezeu este totul, adică universul este totuna cu dumnezeu sau universul este dumnezeu. Dumnezeul panteist este de fapt o forţă, o energie impersonală care alcătuieşte şi se confundă cu Universul. Prin urmare se poate trage concluzia că tot ce există, de la stele şi planete până la oameni, plante şi animale este dumnezeu, atenţie, nu mai mulţi dumnezei ci acelaşi dumnezeu (unicul) care se manifestă sub mai multe forme, chipuri (de planete, oameni, animale, pietre, praf cosmic). Scopul omului este acela de a descoperi faptul că el este de fapt dumnezeu şi parte din dumnezeu. Continue reading ‘Concepţii despre lume şi viaţă (II). Panteismul’
Cu toate că în ultima perioadă au apărut noi traduceri de lucrări din domeniul ştiinţă şi credinţă, acest sector rămâne unul destul de puţin reprezentat în România. De aceea am decis să fac o scurtă recenzie unei cărţi care încă se poate achiziţiona din librării sau de pe internet.
ŞI DUMNEZEU A ZIS…
Autoritatea Bibliei confirmată de ştiinţă
De dr. Farid Abou-Rahme, Suceava: Accent Print, 2003
Prima ediţie în limba română – Editura Logos, Cluj Napoca, 1998
Despre autor
Dr. FARID ABOU-RAHME s-a născut în Ţara Sfântă în 1944, din părinţi creştini. El L-a acceptat pe Domnul Isus Hristos ca Domn şi Mântuitor al vieţii sale la vârsta de 12 ani. A studiat ingineria civilă la Universitatea Americană din Beirut, Liban, după care câţiva ani mai târziu, a emigrat în Marea Britanie unde a lucrat în cercetare şi şi-a luat doctoratul în inginerie civilă la Universitatea Sheffield. Este consultant independent în probleme de inginerie, susţine prelegeri de inginerie civilă în mediul universitar şi lucrează ca şi lector la Universitatea East London. De asemenea susţine deseori prelegeri despre creaţionism. Continue reading ‘Recenzie carte: Şi Dumnezeu a zis…’